Pentru cei 5% de non-p0rn

sursa: webbyawards.com

sursa: webbyawards.com

David Bowie, Vint Cerf, Arianna Huffington, Kevin Systrom, Biz Stone, Bob Greenberg, Matias Corea, Iain Tait, Mitchell Baker, David Karp, Roy L. Furman, Lawrence Lessig, Steve Grove, Mark Kortekaas + încă 791. Posibil mai mulți de fapt:P Adică International Academy of Digital Arts and Sciences. Adică (și) Webby Awards – cea mai tare chestie din lumea asta care premiază excelența pe net.

[]: era cazul să scriu azi despre “nu-știu-ce-companie-tare-pe-digital”. Doar că devine din ce în ce mai greu de ales și nu pentru că www-ul n-ar fi în continuare plin de tone de mizerii. Ci pentru că se apropie a 17-a ediție a Webby-urilor și ele în sine sunt ceva mult prea tare. []

Și da, sunt tari pentru că la People’s Voice înregistrează milioane de voturi, pentru că-s ca Oscarurile fără atât de mult glam și paparazzi și mai ales fără discursuri, pentru Seth Meyers, pentru B.J. Novak, pentru Patton Oswald, pentru Bohemian Rhapsody cântată de The Muppets, pentru că spun fără să respire “Apple, calm down!”.

Pentru discursurile de 5 cuvinte, pentru centipedul uman de comedianți, pentru Spike Lee, pentru grafică, pentru streaming, pentru “Wait, I can explain”, pentru canalul de Youtube, pentru, pentru, pentru…

Dar nu de-asta îmi plac atât de mult. Ci pentru că reprezintă o întreagă industrie care a crescut frumos și repede, care e un business ce continuă să evolueze, creează locuri de muncă și provoacă. Și pentru că dovedește că internetul nu e doar despre niște mașinării, lipsă de contact uman și atrofierea emoțiilor, ci dimpotrivă. E comunicare, evoluție, inteligență, economie. E normal.

Deci… o rundă de vot aici?

+ rezumat în stil digital

Și o pauză de râs și reflectat:

+

Chestionarul de luni: Oana Dobre

aka Roscata

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

Oare în ce an sunt și cum de am călătorit în timp și… cât de urât miroase aici!

2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Oona – echivalentul scandinav al numelui meu.

3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Deși taxele pe imobile în Anglia sunt mult prea mari și plouă cu pisici și câini, aș alege castelul, pentru că mă simt mai aproape de Anglia ca ginger ce sunt, iar în Filipine, cu pielea mea…

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Să pot citi mințile oamenilor și să zbor.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Visatul cu ochii deschiși.

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Orice lucru are cel puțin două sau mai multe fețe.

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

Enter – pentru că sunt neobosit de curioasă.

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Când am văzut Amour, pentru că mi-a amintit că o să îmbătrânesc, o să mă doară și o să mor. Că nu avem prea mult timp și că nu știu dacă mă bucur cum trebuie de cât mi-a rămas.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Bibelourile.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Șurubelniță. I don’t screw people up, I bind them together;)

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Heidegger. Și, în general, filozofii germani folosiți de naziști pentru a-și susține ideologia.

12. Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

Țigara de după.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Ultima cea mai tare (pentru că sunt o virgulistă )

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

Un pitic intra într-un minibar. (deși nu e prea politically correct ) :) )

15. Cu ce imagine te identifici?

Klimt – “Danae”

Oana e Roșcata din BORŢUN•OLTEANU și se ocupă de proiecte speciale.:)

Platouaș de “ce ne place”

*Adică tot felul de lucruri care s-au întâmplat/pe care le-am descoperit în ultima săptămână și ne-au atras atenția/ne-au sucit mințile/ne-au făcut să zâmbim /ne-au întristat/ne-au bucurat în fața monitoarelor/au stârnit discuții și câte și mai câte.

1. Vivienne Westwood a făcut-o din nou. 5 500 000, 3 zile.

2. Perrier a creat minunăția. Dar cine își mai aduce aminte de asta?

3. La evangheliștii care împart sediul cu noi au apărut niște branduri noi. De țară;)

5. Ciudat, dar niciun trailer săptămâna asta la Fifty Shades of Grey. :P

6. Ciripeli și muzică. Soon. Cool!

7. Graham Nash @ Morrison Hotel Gallery

rollingstone.com

rollingstone.com

SUB25 a trecut de 10.000. La mai puțin de 1 lună după tăierea de moț, 675 de articole, 74 de autori, 3 811 fotografii încărcate, 902 657 de vizualizări, 185 148 de unici.

Să tot crească frumos și să adune oameni frumoși! Vă lăsăm cu cele mai citite.

BTO nu e de acord: Girafe și oameni cu inimi de girafe

BTO nu e de acord e un fel de mini-serie cu tot felul de drăcii, pasiuni, chestii care ne fac să zâmbim, să ne emoționăm etc. Pe care Bogdan nu le apreciază întotdeauna. Sau dacă se întâmplă să le aprobe, invocă motive total diferite de-ale noastre…

Nicoleta Gavrilă, sentimentală, acum niște ani. Acum, cu setat așteptări și la fel de zâmbitoare:

Materialul video de mai jos mi-a parvenit pe mail acum aproape 3 ani. Ieri am dat din nou de el și, dacă tot e ziua „BTO nu e de acord”, am decis să-l împărtășesc, să vadă tot poporul ce oameni cu inimi de girafe am avut norocul să cunosc via Millenium People. Și ca să setez așteptările pentru ziua mea ce va să vină în curând :D

A fost cu emoții, cu grabă, cu doar câteva ore la dispoziție, cu telefoane, deplasări, font pus la mișto, agitație (sau cel puțin așa mi-au povestit după).

P.S. Între timp, Paul a scapat de trac :D

 

Despre patrimoniul național, ca de Grand Prix

În Liban se construiește, ca peste tot. Vechiul se lasă, încet, să se degradeze, se distruge, iar apoi se înlocuiește cu ceva nou: 80% dintre clădirile înregistrate în patrimoniul local din Beirut au trecut prin asta. Dewar’s, cu ai săi 160 de ani de experiență în whisky și în păstrarea neschimbată a rețetelor (cu tot cu istoria atașată), s-a asociat cu mișcarea de conservare a  arhitecturii vechi. Cu Beirut-ul din secolul al 19-lea, clădirile în stil francez și otoman. Da, nu m-ar deranja nici pe mine să mă asociez cu asta :P

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

Campania A heritage worth saving a început cu o reclamă pe care nu trebuie neapărat s-o vedeți, pot s-o povestesc eu: el și ea, casă veche și murdară, se pregătesc să renunțe la bătrânică, se răzgândesc, o renovează și dau o petrecere super-classy la care se bea Dewar’s. Pentru că „unele lucruri pur și simplu merită făcute” (adică să reînvii patrimoniul pentru generațiile următoare). Un pic dulceag pentru gusturile mele, dar așa au pornit comunicarea.

Urmează o pagină Facebook unde oamenii trimiteau fotografii cu bucățelele de istorie pe care voiau ei să le păstreze, pe categorii: case și arhitectură, artă și cultură, bucătărie libaneză. Degradate și în pericol să fie distruse ori deja renovate. Libanul, în imagini vechi și noi, în care înălțimea medie a clădirilor tot crește. O aplicație pe telefon cu zonele istorice din Beirut.

La scurt timp după lansare, au obținut susținerea unor personalități locale pe care le-au prezentat drept “the doers” – cei care ajută la păstrarea tradiției prin muzică, fotografie, jurnalism. Apoi li s-a alăturat și cel mai important ONG libanez, Saving Beirut Heritage, împreună cu alte grupuri de activiști.

În total, campania a strâns 9390 de fani pe Facebook – platforma principală de comunicare în campanie – și a contribuit la mobilizarea numeroaselor organizații care lucraseră independent, până atunci, pentru salvarea patrimoniului național. Plus atenție din partea mass-media, în special pentru că pe parcursul campaniei a fost distrusă casa autorului Amin Maalouf, iar militanții A heritage worth saving au fost primii care au făcut informația publică pe Facebook, înaintea presei. Dewar’s promite și salvarea clădirilor istorice din Beirut (200 la număr), împreună cu un fond special pentru cauza lor, dar încă n-am găsit informații despre asta.

Campania tocmai a câștigat Grand Prix-ul la Dubai Lynx, iar mai jos aveți și filmul ei de prezentare. Deși o face să pară mult mai fancy decât am găsit-o eu pe internet. Un alt “deși” mare e melodia de fundal.

Ce voiam eu să zic, de fapt, este: iată campanie de Grand Prix, despre salvarea patrimoniului național. Că doar și noi suntem supărați din cauza asta, după cum am văzut pe Facebook cu Hala Matache.

Și iată și un alt proiect, din Arad, despre care aș fi scris făcând multe pauze, de uitat mai bine la rezultatele muncii autorilor (alkmy și pnea). Dar trebuie cercetare serioasă pentru ce fac ei, deci într-o ediție viitoare.

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Anca este Project Assistant la BORŢUN•OLTEANU și lucrează cu drag, spor și pe alocuri cu agitație pe multe proiecte europene + e suport de încredere pe D/G/TAL

Chestionarul de luni: Dana Amzoiu

PR Manager

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

Cât timp o să stau aici? Am măcar o carte?

 2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Elena.

 3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Castelul din Anglia – îl vând și îmi iau o casă în sudul Franței. Filipine e prea departe.

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Superputerea uitării totale.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Flori, fete și băieți.

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Trebuie să faci compromisuri, aia e…n-ai ce-i face.:(

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

“shift” – pentru că și stările mele se schimbă la fel ușor cum schimb caracterul literelor cu tasta shift.

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Panica “avem sau nu avem scarlatină”.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Lumânărelele parfumate.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Ciocan, așa zice Igor. Probabil pentru că-l bat la cap.

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Imposibil nu, dar greu – Hesse, însă doar Jocul cu Mărgele de Sticlă. Lupul de stepă, de exemplu, a curs.

12. Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

Trandafirul roșu. Unul. Nu mi se pare dovadă de dragoste, ci de zgârcenie.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Andreea Marin divorțează de Ștefan Bănică.

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

O buburuză merge pe autostradă și tot merge și merge și la un moment dat își ia zborul.

15. Cu ce imagine te identifici?

Hmm… Max Escher – Sky and Water

escher_sky_water

Dana este PR Manager la BORŢUN•OLTEANU și  se ocupă în prezent de conturile Gillette și Carpatcement.

Platouaș de “ce ne place”

A fost o săptămână frumoasă tare, plină de de fapte și vești bune. Multe apropiate nouă, așa că platouașul de săptămâna asta suntem mai pe sentiment așa.

1. We are here – o minunăție de inițiativă. Aplauze, chapeau bas :)

(Poți contribui la finanțarea Ideo Ideis foarte simplu, aici.)

2. Uite că se poate și altfel.

3. Institute, The Magazine a ajuns la numărul 8. Așteptăm party-ul pentru nr. 10.

4. Avem Romanian Design Week. Pentru ochi, minte și nu numai.

5. Urmează să intre în magazine fabulosul costum adidas Originals by Jeremy Scott.

6. Am zâmbit 25 de secunde.

7. 13 minunate via Katerina Jebb și ACNE. Mai ales Pascal Light Pink;)

Pascal_light_pink

Și-ar mai fi ceva care ne bucură tare, dar sunt mai multe de zis așa că lăsăm într-un post separat, că încă nu s-a terminat săptămâna;)

Primii 20 de ani de Ambient

DSC_6184

Ambient, compania sibiană de bricolaj cu 100% capital românesc și totodată unul dintre cei mai vechi parteneri de business ai BORȚUN•OLTEANU, aniversează anul acesta două decenii de existență.

Noi am deschis lanțul evenimentelor dedicate acestei aniversări cu o conferință de presă despre care au povestit deja Business Review, Capital, Forbes, wall-street.ro, Ziarul Financiar și mulți, mulți alții! Mai multe detalii aici.

La multi ani, dragii noștri!

DSC_6391

DSC_6111

Ambient_20 de ani

Vrem povești cu pisici

poveste_cu_pisici

Da, asta vrem, că tot e plin internetul de poze și filmulețe cu ele și sperăm că întotdeauna va exista cineva care să alimenteze arhiva. Nu de alta, dar sunt șanse să vină sfârșitul lumii dacă se află că s-a epuizat stocul.

Așa că azi și mâine, la PR & Ad Fair, vrem să adunăm povești cu pisici. De fapt, cu o pisicuță anume, ca să nu amestecăm cozile – noi am spus începutul, vrem treisprezece rânduri de continuare și final felin. Cine vrea, poate să lase și-un desen bonus. Nu-i musai să fie pisică. De fapt, chiar ne-ar bucura să nu, că poate se supără pisicuța.

Dar obligatoriu e cartea de vizită – un fel de lucru manual rapid, cu prenume, nume, teefon, mail, Facebook. Să știm o treabă.

Cartoane, foi, creioane, culori și capsator avem noi + cafea deghizată în bomboane. Și mai e și Cristina acolo;)

We the People. Invidie asumată*

We the people – platformă de crowd petitions inițiată de Casa Albă. Site-ul e componentă oficială, legată direct prin .gov, deci are spate! We the people are externalizare pe Google + hangout și pe Facebook, deci are coolness. Un fel de ziua porților deschise în fiecare zi adică.

we the people

Pe We the people, cine vrea o schimbare propune o petiție care, dacă strânge destule semnături, respectiv 100.000, ajunge pe ordinea de zi a Executivului. Legea e revizuită și, dacă e cazul, adoptată. Și se tot adună.  Petiția pentru legalizarea marijuanei mai are de strâns cam 90.000 de semnături până pe 19 aprilie. Bine, exemplul e cam punkist, avem aici altul, politically correct, ca să zic așa. + diverse, mai mici, mai mari.

Petiția trebuie să facă ce-i scrie în fișa postului: să primească semnături în masă, voturi. Pe domeniul social media, să fie engaging. Dacă nu e, încercăm și data viitoare. Nu e loc de ad–uri în partea dreaptă a paginii.

Până acum, site-ul a stâns 162 de petiții și a primit 107 răspunsuri de la Obama. Ce e tare la chestia asta e că cei de la Casa Albă se desfășoară public, la vedere. Așa că dacă e cineva care critică, atunci e un răspuns oficial care calmează.

În locul petițiilor de pe FB, Causes, ce e foarte mișto aici e că există o finalitate pentru fiecare petiție și un dublu răspuns; adică unul aparținând unui consultant prezidențial și unul venit video de la Barack Obama. Aici e singurul loc în care cred că sintagma mega abuzată „Atenție! Nu o să-ți vină să crezi” chiar se potrivește. Să-ți răspundă direct președintele țării (în orice țară ai trăi) e ca și cum ai juca baschet cu el sau e ca și cum ar veni la tine in sufragerie să beți o cafea și să vorbiți despre ultima emisiune a lui Oprah. Nu că Obama n-ar face asta. Dovada raspunsurilor video aici.

Așa că, sunt invidios (cu respect) pe Hori Schulman, responsabila de platformă și director pe online engagement 2013 la Casa Albă.

Engagement = carismă, cea de care Hori Schulman se folosește pentru imaginea Casei Albe – Barack Obama. Întrebare: în câte video-uri crezi că mai poate apărea Obama cântând Lady Gaga?

Detaliu. În tot haosul acesta ei au „Filter by Issue” pe platformă. Ordonarea problemelor – tare!

We the People e un subiect care trece mai departe, cât mai departe de evanghelizarea like-ului. Și îmi place asta!

Nu am treabă cu politica. Apreciez un tool creat win-to-win într-un mediu câteodată deloc relaxant. Barack Obama: „We will work together [….]”. Asta înseamnă social platforms. Asta am notat ca temă în sine pentru domeniul de activitate.

Mai multe despre We the People, aici.

Subiectiv, personal: toate proiectele care merg pe crowd mor foarte greu. Trăiască implicarea si personalizarea acțiunii!

+ asta.

 

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Andrei Lupu e Community Manager la BORŢUN•OLTEANU, pentru Gillette.