Vrem povești cu pisici

poveste_cu_pisici

Da, asta vrem, că tot e plin internetul de poze și filmulețe cu ele și sperăm că întotdeauna va exista cineva care să alimenteze arhiva. Nu de alta, dar sunt șanse să vină sfârșitul lumii dacă se află că s-a epuizat stocul.

Așa că azi și mâine, la PR & Ad Fair, vrem să adunăm povești cu pisici. De fapt, cu o pisicuță anume, ca să nu amestecăm cozile – noi am spus începutul, vrem treisprezece rânduri de continuare și final felin. Cine vrea, poate să lase și-un desen bonus. Nu-i musai să fie pisică. De fapt, chiar ne-ar bucura să nu, că poate se supără pisicuța.

Dar obligatoriu e cartea de vizită – un fel de lucru manual rapid, cu prenume, nume, teefon, mail, Facebook. Să știm o treabă.

Cartoane, foi, creioane, culori și capsator avem noi + cafea deghizată în bomboane. Și mai e și Cristina acolo;)

We the People. Invidie asumată*

We the people – platformă de crowd petitions inițiată de Casa Albă. Site-ul e componentă oficială, legată direct prin .gov, deci are spate! We the people are externalizare pe Google + hangout și pe Facebook, deci are coolness. Un fel de ziua porților deschise în fiecare zi adică.

we the people

Pe We the people, cine vrea o schimbare propune o petiție care, dacă strânge destule semnături, respectiv 100.000, ajunge pe ordinea de zi a Executivului. Legea e revizuită și, dacă e cazul, adoptată. Și se tot adună.  Petiția pentru legalizarea marijuanei mai are de strâns cam 90.000 de semnături până pe 19 aprilie. Bine, exemplul e cam punkist, avem aici altul, politically correct, ca să zic așa. + diverse, mai mici, mai mari.

Petiția trebuie să facă ce-i scrie în fișa postului: să primească semnături în masă, voturi. Pe domeniul social media, să fie engaging. Dacă nu e, încercăm și data viitoare. Nu e loc de ad–uri în partea dreaptă a paginii.

Până acum, site-ul a stâns 162 de petiții și a primit 107 răspunsuri de la Obama. Ce e tare la chestia asta e că cei de la Casa Albă se desfășoară public, la vedere. Așa că dacă e cineva care critică, atunci e un răspuns oficial care calmează.

În locul petițiilor de pe FB, Causes, ce e foarte mișto aici e că există o finalitate pentru fiecare petiție și un dublu răspuns; adică unul aparținând unui consultant prezidențial și unul venit video de la Barack Obama. Aici e singurul loc în care cred că sintagma mega abuzată „Atenție! Nu o să-ți vină să crezi” chiar se potrivește. Să-ți răspundă direct președintele țării (în orice țară ai trăi) e ca și cum ai juca baschet cu el sau e ca și cum ar veni la tine in sufragerie să beți o cafea și să vorbiți despre ultima emisiune a lui Oprah. Nu că Obama n-ar face asta. Dovada raspunsurilor video aici.

Așa că, sunt invidios (cu respect) pe Hori Schulman, responsabila de platformă și director pe online engagement 2013 la Casa Albă.

Engagement = carismă, cea de care Hori Schulman se folosește pentru imaginea Casei Albe – Barack Obama. Întrebare: în câte video-uri crezi că mai poate apărea Obama cântând Lady Gaga?

Detaliu. În tot haosul acesta ei au „Filter by Issue” pe platformă. Ordonarea problemelor – tare!

We the People e un subiect care trece mai departe, cât mai departe de evanghelizarea like-ului. Și îmi place asta!

Nu am treabă cu politica. Apreciez un tool creat win-to-win într-un mediu câteodată deloc relaxant. Barack Obama: „We will work together [….]”. Asta înseamnă social platforms. Asta am notat ca temă în sine pentru domeniul de activitate.

Mai multe despre We the People, aici.

Subiectiv, personal: toate proiectele care merg pe crowd mor foarte greu. Trăiască implicarea si personalizarea acțiunii!

+ asta.

 

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Andrei Lupu e Community Manager la BORŢUN•OLTEANU, pentru Gillette.

Chestionarul de luni: Anca Bădescu

anca

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

O temniță, adică nu un beci? Măcar să fie într-un castel frumos, nu ca la mine la țară.

2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Oo, ce întâmplare fericită că e și întrebarea asta aici.
Eu sunt Anca. Sau Bădescu. Când am venit prima oară într-o practică mai lungă la BORŢUN•OLTEANU, mi s-a spus Ancuța. Da, aș fi putut să mă încrunt și să zic „oo-nununununu!” (cum fac de obicei). Dar am luat-o altfel: mie nu-mi place în mod normal, dar sună drăguț când înseamnă că oamenii-s mulțumiți de mine, hai s-accept de data asta. N-am știut c-o să mă angajez aici și că oamenii o să fie tot timpu’ mulțumiți, ceea ce mi-a stricat planurile și-a cam împământenit „Ancuța” în agenție. Dar, cu ocazia aceasta, să revenim la Anca. Sau Bădescu. Mulțumesc.

3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Filipine, pentru ocean. Nu m-aș da în lături nici de la castel, numai să am un lac fain prin apropiere.

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Teleportare. Dar să fie doar ceva de genul 1 tură/zi, ca altfel prea m-aș lenevi.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Lego. Aveam 2 ambulanțe, o mașină de curse și o barcă, dar mă băteam tot timpul cu frate-miu pe trunchiul unui omuleț șmecher, cu ochelari, ce ni se părea nouă că arată excelent la volanul oricărui vehicul. Sărăcu’ cred că n-a fost pasager în niciuna din poveștile noastre. Dar ăsta era destinul lui, altfel de ce i-or fi dat ochelari de Terminator?

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Uneori e bine să ajungi târziu acasă, că lași suficient timp colegilor de apartament să gătească probabil cea mai bună mâncare pe care ai gustat-o vreodată.

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

Mie-mi place de fn, îi ca un număr de magie: transformă niște taste pe care nu le folosești niciodată în jucării secrete (mute speakers dintr-o mișcare, lower brightness etc.). Și nu, asta nu înseamnă că sunt o tastă ce face minuni din alte taste. Doar îmi place mie de fn.

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Săptămâna trecută, când au sosit muuulte pliante și broșuri din tipografie și mi s-a părut că hârtia era prea subțire. În secunda următoare am reluat în minte: prețul broșurilor, prețul pliantelor, cât durează să le retipărești și de câte salarii ale mele e nevoie pentru asta, de unde am luat specificațiile pentru tipografie, ce era trecut în oferta primită de la ei, dacă aș fi putut greși pe undeva. Nu am găsit răspunsuri mentale satisfăcătoare, așa că am verificat prin mail-uri. Era totu’ bine, măăă. Să ne calmăm și să nu mai avem atacuri de panică din fiecare lucrușor.

Dar, general-vorbind, am mini-freak-outs cam unu’ pe zi, maxim pe săptămână. Keeps me on my toes.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Știu (din surse ce nu vor fi dezvăluite) că cineva (Cristina) s-a luat de renul meu. Doresc să îmi prezint pledoaria în favoarea lui: este frumos, se umple de beculețe albastre când îl aprind și uneori se prăvălește peste mine și-mi aruncă pe jos cana cu ceai/documente importante/pixurile/alte nimicuri (e felul lui de a zice „CE MAI FAAAAAACI????”). Adorabil.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Habar n-am. Trusa mea de scule constă într-un patent și o șurubelniță (care este opusul celei în cruce. În linie?). Le folosesc, nu zic nu, dar nu suficient cât să mă identific cu vreuna dintre ele.

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Voiam să zic că citesc mai orice, dar îmi amintesc că nu mi-a mers deloc cu Dickens. Chiar trebuie să știu exact cum arată fiecare bucățică de apartament și oraș și îmbrăcăminte?! Chiar trebuie, Dickie-boy?! Apropo, accept sugestii de carte de-ale lui care să-mi placă.

12.Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

Clișeele există și ele cu un motiv (ha! Poftim încă un clișeu, să-l adaugați la listă), așa că nu mă deranjează. Nu-mi plac, însă, traducerile din engleză „face sens” & co.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Mi-a plăcut una cu o broască țestoasă pierdută și găsită de posesori când s-au apucat de curățenie generală în casă. 30 de ani mai târziu.

De asemenea, un cuvânt-două despre un adăpost de unicorn descoperit (și confirmat) de arheologii nord-koreeni.

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

Nu rețin glume, cred că știam una prin 2010, când eram activă într-o asociație studențească și trebuia să știu măcar un banc, să am cu ce destinde atmosfera. Oricum, l-am uitat.

15.Cu ce imagine te identifici?

Hai așa, mai în glumă, mai în serios;))

 

*Anca este Project Assistant la BORŢUN•OLTEANU și lucrează cu drag, spor și pe alocuri cu agitație pe multe proiecte europene + e suport de încredere pe D/G/TAL

Primii 5.170 euro

Nimeni n-ar fi crezut că la prima noastră Gală de Fundraising Ideo Ideis vom strânge peste 5.170 euro.

foto_Adi_Bulboaca

Povestea suna așa: de-a lungul celor șapte ediții de Ideo Ideis am avut de câteva ori emoții serioase privind bugetul festivalului. Ne bazam pe susținerea financiară pe care o primim anual de la Primăria Alexandria și de la Consiliul Județean Alexandria, dar mai mizam și pe sponsorizări care veneau dinspre companii și chiar persoane fizice care știau ce facem la Alexandria și voiau să ne sprijine. Din păcate, unele sponsorizări picau din diferite motive, iar noi trebuia să găsim rapid soluții pentru ca acest lucru să nu pericliteze buna desfășurare a festivalului. Le găseam, de obicei, în comunitatea locală, care e mândră de Festival și vrea ca el să existe în continuare, dar noi ne-am promis că o să găsim soluții ca să asigurăm sustenabilitatea festivalului. Gala de Fundraising Ideo Ideis este prima dintre ele.

Ideea Galei ne-a venit în urmă cu trei săptămâni în bucătăria îngustă a Ancăi, a fost primită cu mare entuziasm de Andreea și de (pragmaticul) Alex și a fost pusă în practică. Ne-am chemat partenerii și prietenii jurnaliști și bloggeri care ne-au susținut până acum, am invitat reprezentanți ai companiilor cu care ne-ar fi plăcut să ne împrietenim , i-am adus la Godot Café Teatru și-am încercat să recreem aici atmosfera de la Alexandria. Brainstorming, trupa de liceeni din București care a câștigat anul trecut posibilitatea de a juca pe scena Godot, a deschis seara cu spectacolul “7 dintr-o lovitură” de Lia Bugnar, iar apoi am continuat cu o licitație inedită (am auzit că ăsta e un cuvânt la modă) cu obiecte ale prietenilor Ideo Ideis: Marcel Iureș, Cătălin Ștefănescu, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Ana Ularu, Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Alexandru Tomescu, Marian Râlea, Florin Piersic Jr. și Horațiu Mălăele.

Ce-a ieșit? O seară memorabilă! Cred ca n-am mai tremurat așa de acum 3 ani, când ne-a trimis Jeremy Irons mesajul video :)

Oamenii au licitat, s-au simțit bine, Florin Piersic Jr a cântat și avem și dovada înregistată de Elena Cîrîc :D

… și, la finalul serii, am strâns 5.170 euro, mult mai mult decat ne-am fi imaginat.

Ce-a urmat? Două dintre persoanele care au achiziționat obiecte la Gală ne-au anunțat a doua zi de dimineață că vor să dăruiască obiectele pe care le câștigaseră altor persoane din sală, care licitaseră pentru aceleași obiecte și care au părut că și le doresc foarte mult.

Voiam să aducem spiritul Ideo Ideis în București și, judecând după reacțille pe care le-am observat în sală și a doua zi pe mail, ne-am atins obiectivul. Pun pariu că toți cei care au fost la Gala de Fundraising Ideo Ideis încă mai zâmbesc larg când se gândesc la tot ce s-a întâmplat în seara respectivă!

PR & Ad Fair 2013

Săptămâna viitoare. Joi și vineri:)

Anul trecut a fost tare, ne-am ales cu Cristina și ne-a plăcut, așa că repetăm figura. Ne vedem acolo!

Pentru mai multe detalii despre eveniment, dați click cu încredere aici & aici ;)

PR & Ad Fair 2013

Chestionarul de luni: Nicoleta Gavrilă

Zilele de luni sunt mai mereu pline de zâmbete și povești pe la noi. Așa am ajuns la un moment dat să punem pe foaie tot felul de întrebări. Apoi le-am ales pe cele care ne-au făcut cu ochiul mai mult și-a ieșit chestionarul de luni, că să ne cunoașteți mai bine;)

Nicoleta Gavrila_PR Manager Bortun Olteanu

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

Avea dreptate mama când zicea că, dacă manânci înainte să te culci, visezi urât.

 2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Alexandra. Păstrez Gavrilă pentru că nu mai sunt alte fete în neam.

 3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Castel. Clar. Pentru că salut deja ca o regină. Castelul e următorul pas logic în evoluția mea. În plus, ploaia nu mă sperie. Am umbrelă cu girafă de la Paul :D

 4. Ce superputere ai vrea să ai?

Să îi fac pe oamenii din jur să fie zen all the time.

 5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Pufarina fără pereche. Mecanism: se ia o pungă de pufarine, se împarte pe culori, culorile se împart frățește la 2 sau câți copii sunt în cameră, se alege o pufarină fără pereche dintre cele rămase și se negociază pentru ea.

 6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Durerea de umăr e o copilărie. Alții nu își pot mișca mâna deloc.

 7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

“!”, pentru că sunt berbec

 8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Când m-a anunțat mama că vine în vizită a doua zi. Pentru că nu ștersesem spațiul dintre geamuri.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Furculița lângă farfuria în care sunt cartofi prăjiți. Spre marea dezamăgire a mamei mele.

 10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Rindeaua.

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Isabelle Paillart. CSRPiștii știu.

 12. Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

(În filme) Femeia care arată perfect când se trezește dimineața.

 13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Claaaar asta!

 14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

O furnică se pensa și și-a rupt capul. Via Elena Năstase. Eu nu știu bancuri seci.

 15. Cu ce imagine te identifici? (tablou, poster, whatever)

Măh, mai greu cu asta. Dar.. să zicem :)

 

*Nicoleta este PR Manager la BORŢUN•OLTEANU și portofoliul ei cuprinde clienți ca Ambient, P&G (Gillette, Gillette Venus, head&shoulders), Ursus Breweries (Timișoreana, Ciucaș, Stejar Strong, REDD’s), Delaco, iar proiectul ei de suflet este Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria.

adidas a lansat Unite all Originals

DJ, skateri, bikeri, designeri, basketbaliști, pasionați de mașini, hair styliști, fete, băieți, sportivi sau pasionați de fotografie;)

Mai multe, aici.

Ideo Ideis. Anul 7, ziua 1

Azi începe ediția a VII-a a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria. Asta înseamnă că, timp de 9 zile, Alexandria devine orașul teatrului, al spiritului tânăr, al zen-ului și al imposibilităților posibile pe care le-au surprins foooarte bine prietenii de la Rusu+Borţun Brand Growers în campania de comunicare.

————————————————————————————————————————————–

Nico (într-o combinație de mail/sms/YM!):

Eu o să fiu aici, să mă agit cot la cot cu The Beautiful Ones, să mă duc la atelierele de teatru tânăr, de coregrafie și dramaturgie, la piesele de teatru ale actorilor mici și ale celor mari, la  Seara Povestitorilor (unde iar o să mă uit de jos în sus la Alexandru Tomescu, Șerban Țigănaș și Cristian Lascu), la Cinemateca Târzie (cu Tudor Giurgiu și Andrei Gorzo), o să cânt de mama focului alături de Magi “Eu pot, eu sunt magician” etc.

Sâmbătă o să avem doua masterclassuri mind blowing cu Marcel Iureș, Cătălin Ștefănescu și ceilalți membrii ai juriului: Medeea Marinescu, Andi Vasluianu, Marius Manole și Vlad Zamfirescu. Știu.:D Dacă n-aș fi deja la Alexandria și eu aș vrea musai să ajung la Ideo cel puțin sâmbătă.

Noi vă asteptăm cu drag!  Dacă vreți și mai mult chatarsis, vă sfătuiesc să vă uitați peste programul festivalului, apoi să vă depuneți cererea de concediu.

————————————————————————————————————————————–

Dacă nu puteți și nu puteți ajunge măcar o seară la Alexandria anul acesta, urmăriți-i pe Facebook!

Noi așteptăm cuminți vești și relatări de la Nico;)

Cum staţi la capitolul “chef de viaţă”?

Suntem într-o perioadă în care ne zboară mintea la vacanţă, la răcoare, cântece şi tot felul de lucruri care să ne aducă numai bună dispoziţie.

Enciclopedia chefului de viaţă are rolul de a ne încărca bateriile şi a ne umple de chef de viaţă. E locul unde se adună toate momentele care ne descreţesc frunţile şi stârnesc zâmbetele.

Curioşi cum suntem, am întrebat prin agenţie care sunt lucrurile care îi umplu pe colegii noştri de energie. Cam astea au fost răspunsurile:

“Un mic dejun târziu, în pat, cu cafea rece cu spumă de lapte şi tartine cu unt şi dulceaţă de caise.” [Oana Dobre]

“Ciocolată, Ideo Ideis, brioşele Adrianei Lungu, House MD şi, mai nou, Christian Bale – dar doar în varianta mai coaptă.”  [Nicoleta Gavrilă]

“Să cânt numele colegilor, să mă agit pe scaun când am energie, să mănânc cartofi prăjiţi, să analizez orice mişcare şi încă multe altele.”   [Ioana Plopeanu]

“Dimineţile de primavară sau de toamnă, suficient de răcoroase şi în acelaşi timp de însorite: numai bune de mers pe jos spre serviciu, spre piaţă, spre orice.”   [Cristina Radu]

“Mirosul de carte veche. Mirosul de carte nouă. Creioanele abia ascuţite. Petele de cerneală de pe degete. Ochelarii de soare, ai altcuiva, pe nasul meu. Şi invers;))”  [Ioana Ceapă]

“Drumul către mare şi podul de la Cernavodă.”  [Teo Văcariu]

“Clar, ziua mea începe cu chef de viaţă când îmi beau cafeaua dimineaţa devreme pe Lipscaniul pustiu cu prietena mea matinală. Pentru asta mă trezesc mereu la timp. :) ”  [Maria Arbone]

“Mă umplu cu chef de viaţă când mă trezesc dimineaţa pe o melodie care îmi place atât de mult încât încep să dansez înainte să mă ridic din pat.” şi ”Când mă trezesc râzând de ceva extrem de pueril şi realizez că încă n-a murit copilul din mine.” [Cristina Tupiţă]

“Să merg desculţă pe gresia rece. Să mă holbez la oameni în metrou. Să mă culc când răsare soarele. Merele verzi, tari şi zemoase.”  [Mădălina Mezdrea]

“Micul dejun la o terasă pe malul mării;  plimbările cu barca pe mare. Excursiile la munte cu piticul care învaţă denumirile copacilor şi le poceşte numele, evident. Cafeaua cu o prietenă  în pauza de masă.”  [Dana Amzoiu]

Au mai scris despre lucruri cu chef de viaţă şi Cabral, Chinezu, Cristina Mazilu, Pandutzu, Andrei Cismaru, Auraş Mihai, Oana Brătilă, Andreea Stan, Claudia Tocilă, Sana Nicolau, Alex Tunaru, Bogdan Dăscălescu, Anca Duma, Tina Florea.

 

UNICEF a lansat campania “Niciun copil invizibil!”

În filmele cu şi despre super eroi, una dintre cele mai apreciate super puteri este aceea de a fi invizibil.
Câţi dintre noi nu şi-au dorit să fie invizibili măcar o dată în viaţă?

UNICEF România nu are super puteri, dar a reuşit să vadă copiii invizibili. Cine sunt ei?

Sunt cei peste 70.000 de copii care au fost abandonaţi în grija statului. Sunt acei copii care nu au certificat de naştere sau buletin, care nu ştiu când să îşi serbeze ziua de naştere, nu au acces la îngrijiri medicale sau la educaţie, sunt predispuşi la abuz, neglijenţă sau exploatare şi pentru care nimeni nu face nimic pentru a-i ajuta. Nu sunt super eroi, nu au nicio super putere. Sunt copii nevăzuţi de societate.

De aceea UNICEF România e în căutare de prieteni, oameni cărora le pasă şi vor să dea o mână de ajutor.

Dacă vreţi să fiţi şi voi prienteni UNICEF, urmăriţi povestea acestor copii în cadrul emisiunii “Trezeşte România”, vineri, 13 iulie, de la 21:00, găzduită de Andreea Marin Bănică (ambassador al bunăvoinței pentru UNICEF România), la Realitatea TV.

Vă încurajăm să îmărtăşiţi şi voi povestea copiilor invizibili pe bloguri, twitter şi  facebook în timpul emisiunii – vineri, 13 iulie, 21:00 – 23:00.

Dacă doriţi să ajutaţi copii invizibili puteţi:

  • Trimite un SMS la 8848 în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone
  • Suna la 0900 900 230, apel în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom
  • Dona în contul UNICEF la orice sucursală BRD-Groupe Société Générale (mentionând cod 09)