Chestionarul de luni: Ioana Ceapă

ioana

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

Ori am dublă personalitate, ori are cineva bani de-un experiment dubios. Vreau la baie.

 2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Adnana Ilona Manea, adică ceva complicat cu 2 consoane alăturate, ceva banal, cu reminiscențe grecești și numele de fată al mamei așa, ca chestie.

3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Castelul din Anglia, clar. Mai bine desuet dar extravagant decât exotic. Și mi-a luat niște secunde să-mi aduc aminte unde-i Filipine pe hartă.

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Să fac lumea să tacă din când în când.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Nu mai știu. Trasul mâțelor de coadă și spălatul bobocilor de rață se pune?

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Că limitele te organizeză iar limitările te tâmpesc, dar cred că implică o ușoară nunață de subiectivism.

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

“alt”. E bine să ai mereu opțiuni, mai ales când ceilalți nu știu că lei ai:P

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Acum niște luni… Nu mai dormisem de ceva vreme și a devenit ciudat când am constatat că bucătăria în care stăteam părea ceva cețos, lăptos, prin care se mișcă o nălucă neagră. Suna stupid, așa că am luat cu apă și cafea: bucătăria avea prea multă faianță albă și năluca întârzia la serviciu.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Mileurile.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Cheile tubulare. Un fel de trusă în trusă

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Sadoveanu. Am reușit să trec obligată, dar cu ură, prin “Neamul Șoimăreștilor” și la sfârșit am aruncat-o. Era grea, așa că nu a pățit nimic.

12. Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

“O să fie bine/ok.”.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Cum? Nu sunt toate știrile tari în ultima vreme?

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

Ion avea un cal și calul n-avea nimic împotrivă.

15. Cu ce imagine te identifici? (tablou, poster, whatever)

Băi, clar asta.

Ioana este Project Manager la BORŢUN•OLTEANU D/G/TAL și se joacă pe tot ce ține de online.

Platouaș de “ce ne place”

*Adică tot felul de lucruri care s-au întâmplat/pe care le-am descoperit în ultima săptămână și ne-au atras atenția/ne-au sucit mințile/ne-au făcut să zâmbim /ne-au întristat/ne-au bucurat în fața monitoarelor/au stârnit discuții și câte și mai câte.

**Da, ne-am cam lenevit cu aperitivele astea, da’ între soare și mare și tot ce mai facem zilnic pe-aici…

1. Dansatorii Madonnei, care se mișcă suprareal:

2. O poză cu Audrey Hepburn, în care parcă-i chiar mai frumoasă decât atunci când era tânără.

3. Inelul pe care și-l dorește Nico cel mai mult.

4. Campania asta absolut fabuloasă:

5. The New Social Dashboard de la Socialbakers – demențial de util.

6. Cum Snoop Lion e atât de bun ca “produs” încât poate să spună orice, oricând și tot să fie cool.

7. Că s-a lansat soundtrack-ul acesta care promiteeeeee:)

 

BTO nu e de acord: The National și Nick Cave remixați

BTO nu e de acord e un fel de mini-serie cu tot felul de drăcii, pasiuni, chestii care ne fac să zâmbim, să ne emoționăm etc. Pe care Bogdan nu le apreciază întotdeauna. Sau dacă se întâmplă să le aprobe, invocă motive total diferite de-ale noastre…

Andrei Lupu, de obicei expansiv. Acum și muzical:

OK, totul a plecat de la asta.
De pe Facebook. Normal!

[Dacă vii pe la noi și vezi pe unu’ că ascultă muzică la căști, sunt șanse mari să poarte ochelari și să prezinte o stare puțin autistă.]
Ascult obsesiv muzică de vreo 4 ani. Vreo 2 ani de rockăreală, apoi detașare completă de 2 ani pe muzică electronică.
De când mi s-a stricat laptopul (am pierdut atunci vreo 300 de bookmark-uri de audio), mi-am făcut cont pe youtube; de când cu muzica electronică, mi-am făcut cont pe Soundcloud.

De The National am auzit prima dată de la o prietenă pasionată de voci grave, piese de teatru și film european. Nu zic mai mult decât că atunci când ascult cu ea muzică totul se-ntâmplă undeva pe mese, pe vreun birou, pe vreun acoperiș de bloc.

De Nick Cave știu de prin liceu când mai cântam la chitară ( de fapt, ca să fiu sincer, zdrăngăneam). I-am ascultat cam vreo 6 albume și încă mai e loc.

Mi-am împărțit de-a lungul timpului muizica în: cu versuri / fără versuri aka rock, alternative, indie / electronică, experimentală, IDM… v-ați prins care-i treaba. De vreo câteva luni însă încerc să le combin, să ascult 2 genuri în aceeași piesă. Pe un grup privat (deci, normal, mega elitist), oamenii simt deja schimbarea.

E posibil ca, atunci când vorbim de muzică, să dau exagerat de multe exemple. De data asta dau doar o melancolie și o demență – combinate electronic:

1. Melancolia remixată:

2. Demența remixată:

Bogdan spune bine. Ascultă pe repeat muzică!
Hai, gata, îmi pun caștile!

Pentru cei 5% de non-p0rn

sursa: webbyawards.com

sursa: webbyawards.com

David Bowie, Vint Cerf, Arianna Huffington, Kevin Systrom, Biz Stone, Bob Greenberg, Matias Corea, Iain Tait, Mitchell Baker, David Karp, Roy L. Furman, Lawrence Lessig, Steve Grove, Mark Kortekaas + încă 791. Posibil mai mulți de fapt:P Adică International Academy of Digital Arts and Sciences. Adică (și) Webby Awards – cea mai tare chestie din lumea asta care premiază excelența pe net.

[]: era cazul să scriu azi despre “nu-știu-ce-companie-tare-pe-digital”. Doar că devine din ce în ce mai greu de ales și nu pentru că www-ul n-ar fi în continuare plin de tone de mizerii. Ci pentru că se apropie a 17-a ediție a Webby-urilor și ele în sine sunt ceva mult prea tare. []

Și da, sunt tari pentru că la People’s Voice înregistrează milioane de voturi, pentru că-s ca Oscarurile fără atât de mult glam și paparazzi și mai ales fără discursuri, pentru Seth Meyers, pentru B.J. Novak, pentru Patton Oswald, pentru Bohemian Rhapsody cântată de The Muppets, pentru că spun fără să respire “Apple, calm down!”.

Pentru discursurile de 5 cuvinte, pentru centipedul uman de comedianți, pentru Spike Lee, pentru grafică, pentru streaming, pentru “Wait, I can explain”, pentru canalul de Youtube, pentru, pentru, pentru…

Dar nu de-asta îmi plac atât de mult. Ci pentru că reprezintă o întreagă industrie care a crescut frumos și repede, care e un business ce continuă să evolueze, creează locuri de muncă și provoacă. Și pentru că dovedește că internetul nu e doar despre niște mașinării, lipsă de contact uman și atrofierea emoțiilor, ci dimpotrivă. E comunicare, evoluție, inteligență, economie. E normal.

Deci… o rundă de vot aici?

+ rezumat în stil digital

Și o pauză de râs și reflectat:

+

Platouaș de “ce ne place”

*Adică tot felul de lucruri care s-au întâmplat/pe care le-am descoperit în ultima săptămână și ne-au atras atenția/ne-au sucit mințile/ne-au făcut să zâmbim /ne-au întristat/ne-au bucurat în fața monitoarelor/au stârnit discuții și câte și mai câte.

1. Vivienne Westwood a făcut-o din nou. 5 500 000, 3 zile.

2. Perrier a creat minunăția. Dar cine își mai aduce aminte de asta?

3. La evangheliștii care împart sediul cu noi au apărut niște branduri noi. De țară;)

5. Ciudat, dar niciun trailer săptămâna asta la Fifty Shades of Grey. :P

6. Ciripeli și muzică. Soon. Cool!

7. Graham Nash @ Morrison Hotel Gallery

rollingstone.com

rollingstone.com

SUB25 a trecut de 10.000. La mai puțin de 1 lună după tăierea de moț, 675 de articole, 74 de autori, 3 811 fotografii încărcate, 902 657 de vizualizări, 185 148 de unici.

Să tot crească frumos și să adune oameni frumoși! Vă lăsăm cu cele mai citite.

Despre patrimoniul național, ca de Grand Prix

În Liban se construiește, ca peste tot. Vechiul se lasă, încet, să se degradeze, se distruge, iar apoi se înlocuiește cu ceva nou: 80% dintre clădirile înregistrate în patrimoniul local din Beirut au trecut prin asta. Dewar’s, cu ai săi 160 de ani de experiență în whisky și în păstrarea neschimbată a rețetelor (cu tot cu istoria atașată), s-a asociat cu mișcarea de conservare a  arhitecturii vechi. Cu Beirut-ul din secolul al 19-lea, clădirile în stil francez și otoman. Da, nu m-ar deranja nici pe mine să mă asociez cu asta :P

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

Campania A heritage worth saving a început cu o reclamă pe care nu trebuie neapărat s-o vedeți, pot s-o povestesc eu: el și ea, casă veche și murdară, se pregătesc să renunțe la bătrânică, se răzgândesc, o renovează și dau o petrecere super-classy la care se bea Dewar’s. Pentru că „unele lucruri pur și simplu merită făcute” (adică să reînvii patrimoniul pentru generațiile următoare). Un pic dulceag pentru gusturile mele, dar așa au pornit comunicarea.

Urmează o pagină Facebook unde oamenii trimiteau fotografii cu bucățelele de istorie pe care voiau ei să le păstreze, pe categorii: case și arhitectură, artă și cultură, bucătărie libaneză. Degradate și în pericol să fie distruse ori deja renovate. Libanul, în imagini vechi și noi, în care înălțimea medie a clădirilor tot crește. O aplicație pe telefon cu zonele istorice din Beirut.

La scurt timp după lansare, au obținut susținerea unor personalități locale pe care le-au prezentat drept “the doers” – cei care ajută la păstrarea tradiției prin muzică, fotografie, jurnalism. Apoi li s-a alăturat și cel mai important ONG libanez, Saving Beirut Heritage, împreună cu alte grupuri de activiști.

În total, campania a strâns 9390 de fani pe Facebook – platforma principală de comunicare în campanie – și a contribuit la mobilizarea numeroaselor organizații care lucraseră independent, până atunci, pentru salvarea patrimoniului național. Plus atenție din partea mass-media, în special pentru că pe parcursul campaniei a fost distrusă casa autorului Amin Maalouf, iar militanții A heritage worth saving au fost primii care au făcut informația publică pe Facebook, înaintea presei. Dewar’s promite și salvarea clădirilor istorice din Beirut (200 la număr), împreună cu un fond special pentru cauza lor, dar încă n-am găsit informații despre asta.

Campania tocmai a câștigat Grand Prix-ul la Dubai Lynx, iar mai jos aveți și filmul ei de prezentare. Deși o face să pară mult mai fancy decât am găsit-o eu pe internet. Un alt “deși” mare e melodia de fundal.

Ce voiam eu să zic, de fapt, este: iată campanie de Grand Prix, despre salvarea patrimoniului național. Că doar și noi suntem supărați din cauza asta, după cum am văzut pe Facebook cu Hala Matache.

Și iată și un alt proiect, din Arad, despre care aș fi scris făcând multe pauze, de uitat mai bine la rezultatele muncii autorilor (alkmy și pnea). Dar trebuie cercetare serioasă pentru ce fac ei, deci într-o ediție viitoare.

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Anca este Project Assistant la BORŢUN•OLTEANU și lucrează cu drag, spor și pe alocuri cu agitație pe multe proiecte europene + e suport de încredere pe D/G/TAL

Vrem povești cu pisici

poveste_cu_pisici

Da, asta vrem, că tot e plin internetul de poze și filmulețe cu ele și sperăm că întotdeauna va exista cineva care să alimenteze arhiva. Nu de alta, dar sunt șanse să vină sfârșitul lumii dacă se află că s-a epuizat stocul.

Așa că azi și mâine, la PR & Ad Fair, vrem să adunăm povești cu pisici. De fapt, cu o pisicuță anume, ca să nu amestecăm cozile – noi am spus începutul, vrem treisprezece rânduri de continuare și final felin. Cine vrea, poate să lase și-un desen bonus. Nu-i musai să fie pisică. De fapt, chiar ne-ar bucura să nu, că poate se supără pisicuța.

Dar obligatoriu e cartea de vizită – un fel de lucru manual rapid, cu prenume, nume, teefon, mail, Facebook. Să știm o treabă.

Cartoane, foi, creioane, culori și capsator avem noi + cafea deghizată în bomboane. Și mai e și Cristina acolo;)

We the People. Invidie asumată*

We the people – platformă de crowd petitions inițiată de Casa Albă. Site-ul e componentă oficială, legată direct prin .gov, deci are spate! We the people are externalizare pe Google + hangout și pe Facebook, deci are coolness. Un fel de ziua porților deschise în fiecare zi adică.

we the people

Pe We the people, cine vrea o schimbare propune o petiție care, dacă strânge destule semnături, respectiv 100.000, ajunge pe ordinea de zi a Executivului. Legea e revizuită și, dacă e cazul, adoptată. Și se tot adună.  Petiția pentru legalizarea marijuanei mai are de strâns cam 90.000 de semnături până pe 19 aprilie. Bine, exemplul e cam punkist, avem aici altul, politically correct, ca să zic așa. + diverse, mai mici, mai mari.

Petiția trebuie să facă ce-i scrie în fișa postului: să primească semnături în masă, voturi. Pe domeniul social media, să fie engaging. Dacă nu e, încercăm și data viitoare. Nu e loc de ad–uri în partea dreaptă a paginii.

Până acum, site-ul a stâns 162 de petiții și a primit 107 răspunsuri de la Obama. Ce e tare la chestia asta e că cei de la Casa Albă se desfășoară public, la vedere. Așa că dacă e cineva care critică, atunci e un răspuns oficial care calmează.

În locul petițiilor de pe FB, Causes, ce e foarte mișto aici e că există o finalitate pentru fiecare petiție și un dublu răspuns; adică unul aparținând unui consultant prezidențial și unul venit video de la Barack Obama. Aici e singurul loc în care cred că sintagma mega abuzată „Atenție! Nu o să-ți vină să crezi” chiar se potrivește. Să-ți răspundă direct președintele țării (în orice țară ai trăi) e ca și cum ai juca baschet cu el sau e ca și cum ar veni la tine in sufragerie să beți o cafea și să vorbiți despre ultima emisiune a lui Oprah. Nu că Obama n-ar face asta. Dovada raspunsurilor video aici.

Așa că, sunt invidios (cu respect) pe Hori Schulman, responsabila de platformă și director pe online engagement 2013 la Casa Albă.

Engagement = carismă, cea de care Hori Schulman se folosește pentru imaginea Casei Albe – Barack Obama. Întrebare: în câte video-uri crezi că mai poate apărea Obama cântând Lady Gaga?

Detaliu. În tot haosul acesta ei au „Filter by Issue” pe platformă. Ordonarea problemelor – tare!

We the People e un subiect care trece mai departe, cât mai departe de evanghelizarea like-ului. Și îmi place asta!

Nu am treabă cu politica. Apreciez un tool creat win-to-win într-un mediu câteodată deloc relaxant. Barack Obama: „We will work together [….]”. Asta înseamnă social platforms. Asta am notat ca temă în sine pentru domeniul de activitate.

Mai multe despre We the People, aici.

Subiectiv, personal: toate proiectele care merg pe crowd mor foarte greu. Trăiască implicarea si personalizarea acțiunii!

+ asta.

 

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Andrei Lupu e Community Manager la BORŢUN•OLTEANU, pentru Gillette.

Platouaș de “ce ne place”

*Adică tot felul de lucruri care s-au întâmplat/pe care le-am descoperit în ultima săptămână și ne-au atras atenția/ne-au sucit mințile/ne-au făcut să zâmbim /ne-au întristat/ne-au bucurat în fața monitoarelor/au stârnit discuții și câte și mai câte :)

„Credincioșii” de la Gavrilă&Asociații și-au făcut pagina de Facebook. Și mai au și brandingul drăguț pentru Gruia.

Hotărâsem deja să ne ducem, dar Karin ne-a dublu-convins :D

Melodia aceasta a fost pe repeat. În mare parte la Plopeanu în căști, dar asta-i altă treabă.

Genul de idee pe care Nicoleta ar fi vrut mult s-o fi avut pentru Ideo Ideis.

Tehnică și grație și pe la alții cu talent. Și ceva cu “mesaj și poveste”, tot via Nico.

S-a-ntâmplat cel mai mare cyber atac din istorie. Asta sau cineva are nevoie de atenție;))

Nice Apple spoof. De la englezi, cu cidru și accent, desigur.

Tilda Swinton a fost tare din nou. De data aceasta la MoMA.

Și colecția asta e genială. Nu doar pentru iubitorii de animăluțe pufoase care împânzesc internetul.

Hai cu weekendu’!!!

fab

adidas a lansat Unite all Originals

DJ, skateri, bikeri, designeri, basketbaliști, pasionați de mașini, hair styliști, fete, băieți, sportivi sau pasionați de fotografie;)

Mai multe, aici.