Despre patrimoniul național, ca de Grand Prix

În Liban se construiește, ca peste tot. Vechiul se lasă, încet, să se degradeze, se distruge, iar apoi se înlocuiește cu ceva nou: 80% dintre clădirile înregistrate în patrimoniul local din Beirut au trecut prin asta. Dewar’s, cu ai săi 160 de ani de experiență în whisky și în păstrarea neschimbată a rețetelor (cu tot cu istoria atașată), s-a asociat cu mișcarea de conservare a  arhitecturii vechi. Cu Beirut-ul din secolul al 19-lea, clădirile în stil francez și otoman. Da, nu m-ar deranja nici pe mine să mă asociez cu asta :P

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

sursa: www.facebook.com/WorthDoingLebanon

Campania A heritage worth saving a început cu o reclamă pe care nu trebuie neapărat s-o vedeți, pot s-o povestesc eu: el și ea, casă veche și murdară, se pregătesc să renunțe la bătrânică, se răzgândesc, o renovează și dau o petrecere super-classy la care se bea Dewar’s. Pentru că „unele lucruri pur și simplu merită făcute” (adică să reînvii patrimoniul pentru generațiile următoare). Un pic dulceag pentru gusturile mele, dar așa au pornit comunicarea.

Urmează o pagină Facebook unde oamenii trimiteau fotografii cu bucățelele de istorie pe care voiau ei să le păstreze, pe categorii: case și arhitectură, artă și cultură, bucătărie libaneză. Degradate și în pericol să fie distruse ori deja renovate. Libanul, în imagini vechi și noi, în care înălțimea medie a clădirilor tot crește. O aplicație pe telefon cu zonele istorice din Beirut.

La scurt timp după lansare, au obținut susținerea unor personalități locale pe care le-au prezentat drept “the doers” – cei care ajută la păstrarea tradiției prin muzică, fotografie, jurnalism. Apoi li s-a alăturat și cel mai important ONG libanez, Saving Beirut Heritage, împreună cu alte grupuri de activiști.

În total, campania a strâns 9390 de fani pe Facebook – platforma principală de comunicare în campanie – și a contribuit la mobilizarea numeroaselor organizații care lucraseră independent, până atunci, pentru salvarea patrimoniului național. Plus atenție din partea mass-media, în special pentru că pe parcursul campaniei a fost distrusă casa autorului Amin Maalouf, iar militanții A heritage worth saving au fost primii care au făcut informația publică pe Facebook, înaintea presei. Dewar’s promite și salvarea clădirilor istorice din Beirut (200 la număr), împreună cu un fond special pentru cauza lor, dar încă n-am găsit informații despre asta.

Campania tocmai a câștigat Grand Prix-ul la Dubai Lynx, iar mai jos aveți și filmul ei de prezentare. Deși o face să pară mult mai fancy decât am găsit-o eu pe internet. Un alt “deși” mare e melodia de fundal.

Ce voiam eu să zic, de fapt, este: iată campanie de Grand Prix, despre salvarea patrimoniului național. Că doar și noi suntem supărați din cauza asta, după cum am văzut pe Facebook cu Hala Matache.

Și iată și un alt proiect, din Arad, despre care aș fi scris făcând multe pauze, de uitat mai bine la rezultatele muncii autorilor (alkmy și pnea). Dar trebuie cercetare serioasă pentru ce fac ei, deci într-o ediție viitoare.

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Anca este Project Assistant la BORŢUN•OLTEANU și lucrează cu drag, spor și pe alocuri cu agitație pe multe proiecte europene + e suport de încredere pe D/G/TAL

Chestionarul de luni: Dana Amzoiu

PR Manager

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

Cât timp o să stau aici? Am măcar o carte?

 2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Elena.

 3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Castelul din Anglia – îl vând și îmi iau o casă în sudul Franței. Filipine e prea departe.

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Superputerea uitării totale.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Flori, fete și băieți.

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Trebuie să faci compromisuri, aia e…n-ai ce-i face.:(

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

“shift” – pentru că și stările mele se schimbă la fel ușor cum schimb caracterul literelor cu tasta shift.

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Panica “avem sau nu avem scarlatină”.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Lumânărelele parfumate.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Ciocan, așa zice Igor. Probabil pentru că-l bat la cap.

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Imposibil nu, dar greu – Hesse, însă doar Jocul cu Mărgele de Sticlă. Lupul de stepă, de exemplu, a curs.

12. Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

Trandafirul roșu. Unul. Nu mi se pare dovadă de dragoste, ci de zgârcenie.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Andreea Marin divorțează de Ștefan Bănică.

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

O buburuză merge pe autostradă și tot merge și merge și la un moment dat își ia zborul.

15. Cu ce imagine te identifici?

Hmm… Max Escher – Sky and Water

escher_sky_water

Dana este PR Manager la BORŢUN•OLTEANU și  se ocupă în prezent de conturile Gillette și Carpatcement.

Platouaș de “ce ne place”

A fost o săptămână frumoasă tare, plină de de fapte și vești bune. Multe apropiate nouă, așa că platouașul de săptămâna asta suntem mai pe sentiment așa.

1. We are here – o minunăție de inițiativă. Aplauze, chapeau bas :)

(Poți contribui la finanțarea Ideo Ideis foarte simplu, aici.)

2. Uite că se poate și altfel.

3. Institute, The Magazine a ajuns la numărul 8. Așteptăm party-ul pentru nr. 10.

4. Avem Romanian Design Week. Pentru ochi, minte și nu numai.

5. Urmează să intre în magazine fabulosul costum adidas Originals by Jeremy Scott.

6. Am zâmbit 25 de secunde.

7. 13 minunate via Katerina Jebb și ACNE. Mai ales Pascal Light Pink;)

Pascal_light_pink

Și-ar mai fi ceva care ne bucură tare, dar sunt mai multe de zis așa că lăsăm într-un post separat, că încă nu s-a terminat săptămâna;)

Primii 20 de ani de Ambient

DSC_6184

Ambient, compania sibiană de bricolaj cu 100% capital românesc și totodată unul dintre cei mai vechi parteneri de business ai BORȚUN•OLTEANU, aniversează anul acesta două decenii de existență.

Noi am deschis lanțul evenimentelor dedicate acestei aniversări cu o conferință de presă despre care au povestit deja Business Review, Capital, Forbes, wall-street.ro, Ziarul Financiar și mulți, mulți alții! Mai multe detalii aici.

La multi ani, dragii noștri!

DSC_6391

DSC_6111

Ambient_20 de ani

Vrem povești cu pisici

poveste_cu_pisici

Da, asta vrem, că tot e plin internetul de poze și filmulețe cu ele și sperăm că întotdeauna va exista cineva care să alimenteze arhiva. Nu de alta, dar sunt șanse să vină sfârșitul lumii dacă se află că s-a epuizat stocul.

Așa că azi și mâine, la PR & Ad Fair, vrem să adunăm povești cu pisici. De fapt, cu o pisicuță anume, ca să nu amestecăm cozile – noi am spus începutul, vrem treisprezece rânduri de continuare și final felin. Cine vrea, poate să lase și-un desen bonus. Nu-i musai să fie pisică. De fapt, chiar ne-ar bucura să nu, că poate se supără pisicuța.

Dar obligatoriu e cartea de vizită – un fel de lucru manual rapid, cu prenume, nume, teefon, mail, Facebook. Să știm o treabă.

Cartoane, foi, creioane, culori și capsator avem noi + cafea deghizată în bomboane. Și mai e și Cristina acolo;)

We the People. Invidie asumată*

We the people – platformă de crowd petitions inițiată de Casa Albă. Site-ul e componentă oficială, legată direct prin .gov, deci are spate! We the people are externalizare pe Google + hangout și pe Facebook, deci are coolness. Un fel de ziua porților deschise în fiecare zi adică.

we the people

Pe We the people, cine vrea o schimbare propune o petiție care, dacă strânge destule semnături, respectiv 100.000, ajunge pe ordinea de zi a Executivului. Legea e revizuită și, dacă e cazul, adoptată. Și se tot adună.  Petiția pentru legalizarea marijuanei mai are de strâns cam 90.000 de semnături până pe 19 aprilie. Bine, exemplul e cam punkist, avem aici altul, politically correct, ca să zic așa. + diverse, mai mici, mai mari.

Petiția trebuie să facă ce-i scrie în fișa postului: să primească semnături în masă, voturi. Pe domeniul social media, să fie engaging. Dacă nu e, încercăm și data viitoare. Nu e loc de ad–uri în partea dreaptă a paginii.

Până acum, site-ul a stâns 162 de petiții și a primit 107 răspunsuri de la Obama. Ce e tare la chestia asta e că cei de la Casa Albă se desfășoară public, la vedere. Așa că dacă e cineva care critică, atunci e un răspuns oficial care calmează.

În locul petițiilor de pe FB, Causes, ce e foarte mișto aici e că există o finalitate pentru fiecare petiție și un dublu răspuns; adică unul aparținând unui consultant prezidențial și unul venit video de la Barack Obama. Aici e singurul loc în care cred că sintagma mega abuzată „Atenție! Nu o să-ți vină să crezi” chiar se potrivește. Să-ți răspundă direct președintele țării (în orice țară ai trăi) e ca și cum ai juca baschet cu el sau e ca și cum ar veni la tine in sufragerie să beți o cafea și să vorbiți despre ultima emisiune a lui Oprah. Nu că Obama n-ar face asta. Dovada raspunsurilor video aici.

Așa că, sunt invidios (cu respect) pe Hori Schulman, responsabila de platformă și director pe online engagement 2013 la Casa Albă.

Engagement = carismă, cea de care Hori Schulman se folosește pentru imaginea Casei Albe – Barack Obama. Întrebare: în câte video-uri crezi că mai poate apărea Obama cântând Lady Gaga?

Detaliu. În tot haosul acesta ei au „Filter by Issue” pe platformă. Ordonarea problemelor – tare!

We the People e un subiect care trece mai departe, cât mai departe de evanghelizarea like-ului. Și îmi place asta!

Nu am treabă cu politica. Apreciez un tool creat win-to-win într-un mediu câteodată deloc relaxant. Barack Obama: „We will work together [….]”. Asta înseamnă social platforms. Asta am notat ca temă în sine pentru domeniul de activitate.

Mai multe despre We the People, aici.

Subiectiv, personal: toate proiectele care merg pe crowd mor foarte greu. Trăiască implicarea si personalizarea acțiunii!

+ asta.

 

* articol încadrat la capitolul “hai că asta-i tare/am fi vrut să fim acolo/ne-a sucit mințile/oamenii ăștia au știut ce să facă etc.”

**Andrei Lupu e Community Manager la BORŢUN•OLTEANU, pentru Gillette.

Chestionarul de luni: Anca Bădescu

anca

1. Te trezești într-o temniță. Care e primul lucru care îți trece prin cap?

O temniță, adică nu un beci? Măcar să fie într-un castel frumos, nu ca la mine la țară.

2. Vrei să-ți schimbi numele. Cum te va chema?

Oo, ce întâmplare fericită că e și întrebarea asta aici.
Eu sunt Anca. Sau Bădescu. Când am venit prima oară într-o practică mai lungă la BORŢUN•OLTEANU, mi s-a spus Ancuța. Da, aș fi putut să mă încrunt și să zic „oo-nununununu!” (cum fac de obicei). Dar am luat-o altfel: mie nu-mi place în mod normal, dar sună drăguț când înseamnă că oamenii-s mulțumiți de mine, hai s-accept de data asta. N-am știut c-o să mă angajez aici și că oamenii o să fie tot timpu’ mulțumiți, ceea ce mi-a stricat planurile și-a cam împământenit „Ancuța” în agenție. Dar, cu ocazia aceasta, să revenim la Anca. Sau Bădescu. Mulțumesc.

3. O mătușă îți lasă moștenire, la alegere, un castel în Anglia ploioasă sau o insulă mică în Filipine. Ce alegi și de ce?

Filipine, pentru ocean. Nu m-aș da în lături nici de la castel, numai să am un lac fain prin apropiere.

4. Ce superputere ai vrea să ai?

Teleportare. Dar să fie doar ceva de genul 1 tură/zi, ca altfel prea m-aș lenevi.

5. Care era jocul tău preferat în copilărie?

Lego. Aveam 2 ambulanțe, o mașină de curse și o barcă, dar mă băteam tot timpul cu frate-miu pe trunchiul unui omuleț șmecher, cu ochelari, ce ni se părea nouă că arată excelent la volanul oricărui vehicul. Sărăcu’ cred că n-a fost pasager în niciuna din poveștile noastre. Dar ăsta era destinul lui, altfel de ce i-or fi dat ochelari de Terminator?

6. Care e ultima lecție de viață învățată?

Uneori e bine să ajungi târziu acasă, că lași suficient timp colegilor de apartament să gătească probabil cea mai bună mâncare pe care ai gustat-o vreodată.

7. Ce tastă de pe tastatura ești și de ce?

Mie-mi place de fn, îi ca un număr de magie: transformă niște taste pe care nu le folosești niciodată în jucării secrete (mute speakers dintr-o mișcare, lower brightness etc.). Și nu, asta nu înseamnă că sunt o tastă ce face minuni din alte taste. Doar îmi place mie de fn.

8. Când te-ai panicat ultima dată și de ce?

Săptămâna trecută, când au sosit muuulte pliante și broșuri din tipografie și mi s-a părut că hârtia era prea subțire. În secunda următoare am reluat în minte: prețul broșurilor, prețul pliantelor, cât durează să le retipărești și de câte salarii ale mele e nevoie pentru asta, de unde am luat specificațiile pentru tipografie, ce era trecut în oferta primită de la ei, dacă aș fi putut greși pe undeva. Nu am găsit răspunsuri mentale satisfăcătoare, așa că am verificat prin mail-uri. Era totu’ bine, măăă. Să ne calmăm și să nu mai avem atacuri de panică din fiecare lucrușor.

Dar, general-vorbind, am mini-freak-outs cam unu’ pe zi, maxim pe săptămână. Keeps me on my toes.

9. Care ți se pare cel mai inutil obiect?

Știu (din surse ce nu vor fi dezvăluite) că cineva (Cristina) s-a luat de renul meu. Doresc să îmi prezint pledoaria în favoarea lui: este frumos, se umple de beculețe albastre când îl aprind și uneori se prăvălește peste mine și-mi aruncă pe jos cana cu ceai/documente importante/pixurile/alte nimicuri (e felul lui de a zice „CE MAI FAAAAAACI????”). Adorabil.

10. Ce obiect din trusa de scule ești?

Habar n-am. Trusa mea de scule constă într-un patent și o șurubelniță (care este opusul celei în cruce. În linie?). Le folosesc, nu zic nu, dar nu suficient cât să mă identific cu vreuna dintre ele.

11. Autorul pe care îți e imposibil să-l citești.

Voiam să zic că citesc mai orice, dar îmi amintesc că nu mi-a mers deloc cu Dickens. Chiar trebuie să știu exact cum arată fiecare bucățică de apartament și oraș și îmbrăcăminte?! Chiar trebuie, Dickie-boy?! Apropo, accept sugestii de carte de-ale lui care să-mi placă.

12.Care ți se pare cel mai iritant clișeu?

Clișeele există și ele cu un motiv (ha! Poftim încă un clișeu, să-l adaugați la listă), așa că nu mă deranjează. Nu-mi plac, însă, traducerile din engleză „face sens” & co.

13. Care e cea mai tare știre pe care ai auzit-o anul acesta?

Mi-a plăcut una cu o broască țestoasă pierdută și găsită de posesori când s-au apucat de curățenie generală în casă. 30 de ani mai târziu.

De asemenea, un cuvânt-două despre un adăpost de unicorn descoperit (și confirmat) de arheologii nord-koreeni.

14. Care e cea mai seacă glumă pe care o știi?

Nu rețin glume, cred că știam una prin 2010, când eram activă într-o asociație studențească și trebuia să știu măcar un banc, să am cu ce destinde atmosfera. Oricum, l-am uitat.

15.Cu ce imagine te identifici?

Hai așa, mai în glumă, mai în serios;))

 

*Anca este Project Assistant la BORŢUN•OLTEANU și lucrează cu drag, spor și pe alocuri cu agitație pe multe proiecte europene + e suport de încredere pe D/G/TAL