Banii nu aduc fericire, ci sănătate

GapMinder World Map este un studiu care prezinta comparativ raportul intre sanatatea fizica si resursele financiare ale populatiei, .

Mai multe studii ca acesta gasiti pe GapMinder.org

Un fel de Monday Status. Dupa 1 an

Subsemnata, Ioana Plopeanu, declar pe propria raspundere ca se face un an:

  • De cand am ajuns aici si am asteptat-o pe Suzana o ora jumatate pe bancuta din bucatarie
  • De cand am facut primele monitorizari din viata mea
  • De cand l-am avut ultima oara sef pe Mirel
  • De cand lucrez cu Sorina
  • De cand sunt prietena cu ei, cu oamenii misto de aici
  • De iesiri la cafele, in club, teambuilding-uri la mare
  • De cand am invatat codurile de la intrare
  • De cand ma trezesc zilnic la 08:15
  • De sedinte de status in care mai mult de jumatate de ora se rade
  • De cand scriu la tastatura asta
  • De cand am clienti foooaaarte misto
  • De cand invat cum sa nu mai gresesc
  • De cand imi place sa merg la evenimente dupa serviciu
  • De cand am vazut ce inseamna agitatia pre, during si post event.

1 an dintre cei mai frumosi.

P.S. Anul asta a fost primul meu Secret Santa aici :D

P.P.S Multumesc, Mirel, pentru minunatul cadou!

Vise de copil si drumuri in viata

Dacă ne-ar fi întrebat cineva acum mulţi ani ce vrem să ne facem când vom fi mari, noi ăştia de la BorţunOlteanu n-am fi zis în veci că vrem să ajungem să ne ocupăm, de pildă, de campanii de comunicare online sau să intrăm în cartea recordurilor. Aveam vise mai generaliste de-atât şi ne doream să ajungem profesori, doctori, poliţişti sau bodyguardzi, fiindcă pe vremea aia ni se păreau meseriile cele mai relevante prin care puteam ajuta oamenii şi pe noi înşine.

Mersul la şcoală ne-a dus, însă, pe alte cărări, unele mai drepte, altele un pic mai întortocheate. Eu de pildă, deşi la 10 ani îmi doream să mă fac profesoară, peste câţiva ani mă visam lucrând într-o bancă, numai că liceul economic pe care l-am terminat m-a ajutat să descopăr lumea fascinantă a PR-ului, iar blogul pe care-l aveam la vârsta aia mi-a îndreptat paşii spre comunicarea online. N-am fi ajuns însă, nici unul dintre noi, aici unde suntem dacă nu am fi mers la şcoală.

Unii copii însă nu sunt la fel de norocoşi: deşi visele lor sunt poate mai măreţe decât ale noastre, nu au părinţi şi fraţi care să-i sprijine, nu au posibilităţi materiale care să-i ţină în şcoală şi nu apucă nici să-şi trăiască anii frumoşi copilăriei fiindcă sunt nevoiţi să se confrunte prea devreme cu o realitate pe care pe cei mai norocoşi dintre noi i-a ocolit. Asta nu înseamnă însă că realitatea asta urâtă nu există, la fel cum asta nu înseamnă nici că noi n-avem puterea să schimbăm situaţia. Sau măcar viitorul unui copil. Trebuie doar să vrem.

În perioada aceasta UNICEF România desfăşoară campania “viitorul copiilor începe la şcoală” şi toţi cei care cred cu tărie în lucrul ăsta sau au trăit-o pe pielea lor pot susţine iniţiativa UNICEF printr-o donaţie după mărimea recunoştinţei pe care o au că viaţa a fost blândă cu ei şi i-a născut sub o stea (mai) norocoasă.

Noi suntem foarte recunoscători şi susţinem UNICEF.

Tu ce mai aştepţi?