Vise de copil si drumuri in viata

Dacă ne-ar fi întrebat cineva acum mulţi ani ce vrem să ne facem când vom fi mari, noi ăştia de la BorţunOlteanu n-am fi zis în veci că vrem să ajungem să ne ocupăm, de pildă, de campanii de comunicare online sau să intrăm în cartea recordurilor. Aveam vise mai generaliste de-atât şi ne doream să ajungem profesori, doctori, poliţişti sau bodyguardzi, fiindcă pe vremea aia ni se păreau meseriile cele mai relevante prin care puteam ajuta oamenii şi pe noi înşine.

Mersul la şcoală ne-a dus, însă, pe alte cărări, unele mai drepte, altele un pic mai întortocheate. Eu de pildă, deşi la 10 ani îmi doream să mă fac profesoară, peste câţiva ani mă visam lucrând într-o bancă, numai că liceul economic pe care l-am terminat m-a ajutat să descopăr lumea fascinantă a PR-ului, iar blogul pe care-l aveam la vârsta aia mi-a îndreptat paşii spre comunicarea online. N-am fi ajuns însă, nici unul dintre noi, aici unde suntem dacă nu am fi mers la şcoală.

Unii copii însă nu sunt la fel de norocoşi: deşi visele lor sunt poate mai măreţe decât ale noastre, nu au părinţi şi fraţi care să-i sprijine, nu au posibilităţi materiale care să-i ţină în şcoală şi nu apucă nici să-şi trăiască anii frumoşi copilăriei fiindcă sunt nevoiţi să se confrunte prea devreme cu o realitate pe care pe cei mai norocoşi dintre noi i-a ocolit. Asta nu înseamnă însă că realitatea asta urâtă nu există, la fel cum asta nu înseamnă nici că noi n-avem puterea să schimbăm situaţia. Sau măcar viitorul unui copil. Trebuie doar să vrem.

În perioada aceasta UNICEF România desfăşoară campania “viitorul copiilor începe la şcoală” şi toţi cei care cred cu tărie în lucrul ăsta sau au trăit-o pe pielea lor pot susţine iniţiativa UNICEF printr-o donaţie după mărimea recunoştinţei pe care o au că viaţa a fost blândă cu ei şi i-a născut sub o stea (mai) norocoasă.

Noi suntem foarte recunoscători şi susţinem UNICEF.

Tu ce mai aştepţi?

Lasă un comentariu

Dacă nu ai mai comentat până acum, primul tău comentariu va intra în moderare.